Dragi cititoare și cititori,
Bună dimineața, tuturor. Numele meu este Ana-Raluca Drăguleanu. Am devenit recent voluntară în cadrul Școlii CONIL, deoarece mi-am dorit să pot sprijini copiii cu autism, mai ales că și eu la rândul meu am autism și știu din experiență cât de important este să ai sprijinul potrivit în jurul tău pentru a putea reuși. Am absolvit recent Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, specializarea Limbă și Literatură Engleză-Germană, în cadrul căreia m-am dezvoltat enorm din punct de vedere social și m-am alăturat unui grup de fete, care mi-au devenit cele mai bune prietene și am fost și prima șefă de promoție a liceului meu, Liceul Româno-Finlandez.
Pentru a ajunge aici, am avut parte de extrem de mult sprijin pentru a putea depăși multiplele provocări pe care autismul mi le-a aruncat în cale. Acest sprijin a venit din partea multor persoane: terapeuți, profesori, prieteni și, mai presus de toate, din partea mamei mele, care a depus eforturi constante pentru a găsi terapeuții cei mai potriviți nevoilor mele, asigurându-se că beneficiez de sprijinul necesar pentru a mă dezvolta armonios.
Datorită acestui sprijin, dar și altor factori favorabili, mă consider un caz fericit în rândul persoanelor diagnosticate cu tulburare de spectru autist. Un rol important l-a avut și faptul că am fost diagnosticată la o vârstă fragedă, mai exact la șase ani, cu Sindromul Asperger, o formă a Tulburării de Spectru Autist (TSA). Diagnosticul timpuriu mi-a oferit posibilitatea de a beneficia de intervenții și sprijin încă din copilărie, contribuind semnificativ la dezvoltarea mea.
De asemenea, mi-a fost explicat de mică că autismul nu este o boală sau ceva rău, ci este doar o diferență neuronală, convingere pe care o am și astăzi și care m-a motivat să accept oferta doamnei Caragheorghe de a lucra ca voluntar la CONIL, dar și invitația ei de-a participa la podcast-ul ei, unde am vorbit cu ea despre copii cu autism și câteva dintre provocările prin care ei pot trece. Tocmai această convingere mă motivează să scriu articole, pentru ca voi, dragi cititori, să înțelegeți cum se văd anumite lucruri din perspectiva unei persoane cu autism. Îmi doresc să descoperiți, așa cum eu și mama mea am făcut de-a lungul anilor, modalități prin care aceste provocări pot fi înțelese și gestionate, de ce apar și cum pot fi depășite.
În același timp, îmi doresc să evidențiez faptul că, deși persoanele cu autism se pot confrunta cu dificultăți în anumite domenii, precum socializarea, comunicarea, comportamentul sau înțelegerea unor concepte sociale, ele pot avea abilități remarcabile în alte arii. Limbile străine, artele, matematica, muzica sau alte domenii de interes pot deveni adevărate puncte forte, în care pot obține performanțe deosebite. Autismul nu înseamnă doar provocări, ci și un mod diferit de a gândi și de a percepe lumea, care poate aduce perspective și talente valoroase.
Scopul articolelor scrise de mine nu este doar să vă ofer informații despre provocări, ci și să vă explic de ce pot apărea aceste provocări și să vă ofer sfaturi practice și să vă spun despre experiențele mele. Toate acestea le fac ca să vă arăt că autismul poate fi gestionat cu uneltele potrivite, dar și că acesta nu este și nici nu fost vreodată vreo boală sau ceva rău, așa cum societatea din jurul nostru crede cu atâta convingere, fără să se uite la ce se află dincolo de aparențe.
Acum sper din suflet ca articolele mele să vă dea speranță, să vă informeze, să vă placă și nu în ultimul rând, să vă ajute să gestionați autismul corect și să vă facă să vedeți autismul pentru ceea ce este cu adevărat, o diferență neuronală și un lucru care ne face să fim speciali, unici și mai ales niște oameni super mișto.
Cu drag, mândrie și încredere,
Drăguleanu Ana-Raluca
